vineri, 25 octombrie 2013

Eclipsa estetică a eticii



Făgăduieli deșarte separă cuvinte de fapte
Promiscuități excentrice renasc din zi în noapte
Idei renegate de o societate prin lumină desuetă
Moravuri și principii defuncte pustiesc suflete biciuite pe fețe de monetă
Pasiuni deshumate prin tainică inițiere,
Eliminând al trecutului cimitir,
Zac încă neîntinate.
Absolv puritatea înfierând-o în păcat
Și te recunosc pe tine fantasmă ce realitatea ai viciat.
Păstrez optimismul ferecat în condeiul prăfuit,
Cel ce, din virgină reverie, eternitate nouă a reconstruit.

Curmarea trecutului



Stabilitatea deviantă a unui trecut înșelat
Este curmată abrupt de un aed privilegiat
Fugărit de propriile gânduri pe frontispiciul aștrilor
Ce îl privesc și al său suflet și-l dispută dubios
De ce s-a ridicat din al cuvintelor eșafod înamorat?
Când efemeritatea se va constitui în putredul de-a pururi?
Cum a permis Helios asemenea inegalabil viciu?
Și, mai ales...unde? Unde îl va purta acest minunat și limpede haos?

Matematic



Aritmetico-algebric-tangențial alunec prin fiecare milimetru
Sedus de geometria corpului tău
Arhimedic mă scufund în venele tale și curg ca un dulce pelin
Asemeni vecinicului maestru Pitagora
Te invit să plecăm de la ipoteza unui neprihănit sărut păcătos
Străbătând poteca demonstrației ascensional-sincronică
A vibrației corpurilor noastre și să devenim
Un Pegas metamorfozat în concluzia
Pangenetică a viitorului ce va să vie.

Dalb



Defunctă epocă a etilismului lexical.
Două alei de gânduri pripășite șovăielnic la dreapta luminii
Și apoi faci pe stânga șase case...
Toate de imperialul haos roase.

În aste vremi și plaiuri,
Desprins din al sentimentelor întunecat curcubeu
Și botezat în condeiul celor nouă raiuri,
Trăit-a și povestit-a preaînțeleptul Dalb.

El era obscur în sens și șăgalnic la pas;
Pe unde umbla și prin ce vene dormea scris nu ne-a rămas.
Dară cunoaștem că în a sa vecinică pribegie
Lăsa amorezilor nobilă și ruginită sindrofie.

Dară cum orice început își are și sfîrșitul
Așa abrupt termină și Dalb cu pribegitul,
Când în nisiposul neant găsit-a o novă:
Suava, eterica și evghenicoasa Slovă.

Stimată roză moțpancă



Stimată roză moțpancă,
Din condeiu-mi se revarsă aiste cuvinte ghidușe.
Să conglăsuim:
Când va veni întunerișeala,
De te-oi învoi au ba,
Îmi ieu pantofeii și caut conac la mata
Unde voi învoioșa anima
Și te voi drăgăni pân ți se va hîlțîna măduha.
Te drapină în sărutări,
Al tău apreciator,
Pufosul și harhatăul mâțuc.