joi, 19 ianuarie 2017

Ianuarie

Ianuarie este o lichefiere de molecule albe
Ce aștern pe țărână înghețate salbe,
În șerpuite șoapte precum petale de nalbe.

Fior de amintire a fantasmei ce-a trecut,
La miez de noapte cu tine absentă,
Răsare în reflexia străvezie a pieilor roșii.

Peregrinări de semnificații oculte pe asfalt
Sună a nouri zdrențuiți pe cerul înalt
Din care descind oglinzi stinghere,
Sfărâmate vitralii ale raiurilor hingheri,
Penetrând venele fărbuite-n cafele.

Îmbrățișarea sufletului tău de fecioară
Sădește în mine vecinicul haos de odinioară...
Acum... așa cum a făcut-o și întâia oară...

miercuri, 18 ianuarie 2017

Iarnă de examen

Un epitaf stă scris
Sub țărâna grea,
În pastel de amurg nescris -
Daimonul sfărâmat în cenușă de nea,
Cu viermi hulpavi
Ce îi stau pe față,
Răsăriți ștricănit și suavi,
Petrecând reflexii de viață.
Cristale de sine prelinse,
Din ochii plini cu vene
De plumb ninse,
Ciocnesc imortalitatea alene...
Neant...
Bacant...
În calendare fulguie a marți
Spre solitudinea verzilor cai.
În cavoul negru colivă de amor împarți;
Dacă mie nu îmi păstrezi, să știi!, e bai!

Acrostih

Albi fulgi de nea vor să scoboare
Neantul saharian, la a gheții sărbătoare;
Duios răsună în ei un daimonul păgân,
Refren ștricănit pe cântul ce-l îngân...
Eclipse, în cețuri cufundate, șoptesc
Eliberarea chimerelor de nelumesc:
- Adastă fee și prin nămeți nu pleca!

MMXVII I XVIII

Unde eu și tu cum
Rămânem în zale de acum
Troienind cu liubov păciuit în nou
Căci toate sunt vechi la noi în cavou

luni, 9 ianuarie 2017

Una din Platen (citindu-l pe Titu Maiorescu)

Orice siluire a noemei în rânduri de epistolă,
Apariție a barbariei dintre năzuințe și morală,
Tehnică de aripi și nimburi cangrenate zămislește.
Este oare profeție a daimonului despletit de pe carne?
Un parfum de iraționalitate este doar jumătate dintr-un
Vis ale cărui lumini și ombre își prizează neantul în haos.

Deșertăciune hrănită cu predici emigrate-n ilustrații
Este spiritualitatea voastră, totdeauna substituită păciuirii.
Orice spasm al îndatoririlor se reneagă firii absolvite!
Unire blagoslovită în boem blestem al exitusului cutremurat,
Prin autoritatea mijlocită de Moira zbrehuie te numești
Iubire… molimă a gândirii turbate de creaturi voluptuoase.

Și la ombra aștrilor ninge cu dimineți
Ce se pierd pe aleile despicate în creștet de crivăț;
Se avântă clopotnița în asurzitoare hieroglife,
Numește voroave să pobedească pergamente.
Adevăr grăiesc aezii! Pilda este doar o procitire a ispitei!
Este vremuită judecata macilor însângerați
Numai când, resuscitând răceala, cu sinele tenebros te întronezi.
Părere potrivnică adastă descinsă în Piriphlegethon...