miercuri, 14 decembrie 2016

Fior de rece descinde



Fior de rece descinde,
Anima îmbălsămează;
Dalbi fulgi cerul tinde
Orașului în amiază.

Pastelul feeric se prinde
Pe cimentata zăvează,
Fior de rece descinde...
Anima îmbălsămează...

Foc de gheață reaprinde
Feea ce burlesc dansează –
Răceala azi desenează
În păcatul de oglinde...
Fior de rece descinde...

marți, 13 decembrie 2016

Vocea fructelor



Vocea fructelor s-aude
Pârguită la gri amurg;
În ecou dănțuie nude
Pentru neantul demiurg.

Peisaj în erg include
Tânguit nuclear, sur burg;
Vocea fructelor s-aude
Pârguită la gri amurg.

Universul este jude,
Haosu-i taumaturg...
Condeiul noaptea-n burg,
Valsului de muze nude...
Vocea muzelor s-aude...
Pârguită la gri amurg...

luni, 17 octombrie 2016

Demențialul imaginar colectiv

În unghiuri de clopoțel,
În pastel de rugină,
Apare feea de oțel –
Toamna rece și senină.

Plutesc frunze veștejite
Printre codrii de betoane;
Peregrinează pe alei bântuite
De cărnuri zbârcite, pline de toane.

Existența nu-i chimeră leală,
Din cripte liubovul trezește,
Alături de hulpava Răceală,
Să devoreze daimon de aed,
Tranșat între ei frățește,
Cu stihuri de Eros și mied.

Gesturi în oarbe ecouri
Sunt zidite în sacrificiu naiv,
Pe altarul unde muze dansează tangouri
Pe ritmul corbilor, în Haos tardiv.

Bizare siluete mă poartă pe brațe
Spre o catedrală păgână, relatând maladiv
Nunta condeiului, cu zeițe drept soațe,
Prin puterea demențialului imaginar colectiv.

duminică, 16 octombrie 2016

Experiment




Burlesc mijesc aurore de crepuscul
Orânduite pe neant de nelumesc...
Mijesc aurore în turcoaz de cenușă,
Beata noapte se solvă; aștrii cresc
Elicoidal în tenebre de castă lumină,
Lepădând nourilor matrioșka păpușă.
Ațâț saturnul zilei în creuzet;
Preling în sare talazul de cristale rezultat...
Oculta amestecătură scoate un zumzet...
Limpezirea vine în concentrația cordului beat,
Ivit să se lichefieze în foc nuclear,
Temerar și timid – în aceeași sicră, pășesc pe ecoul
Exploziei pastelate de energie și vitalitate –
Haotică victimă a experimentului de
Neaoșă triplă legătură a carbonului meu,
Invadator, de carbonul făurit în cărnuri de muză...
Catalistul este sacrosanct – un păcat inocent;
Apar profeții jertfite pe altar de nud sentiment...

Un axis mundi pentru universul citadin:
Antociani detonați profan în mediu acid!

vineri, 23 septembrie 2016

Gând de toamnă



Umbrele soarelui, de torid pustiite,
Negurile toamnei în rugină relevă...
Alburii ceruri în temnițe plumbuite
Murmură lacrimi de ruină colectivă...
Alei de beton îmbrățișează fantasme
Lepădate pe altare de visuri grizate...
Geruri cadaverice se plimbă în  basme...
Adastă ale noastre iubiri de noi exorcizate.
Mă uit împrejur… sticlește livida toamnă:
Vuiește vântul într-o simfonie crudă,
Idilice plaiuri devin gri păienjeniș,
Crepusculul se spânzură de hâd orizont,
Iele dănțuie desnudate burlesc în gând.
Ocultele chimere jertfesc pastelul de simțăminte;
Serenitatea păgână descătușată
Decade și te reneagă în brațele
Eternelor nimfe ce-mi pervertesc ființa.
Zori lichefiați în zeița cu perfuzia de ambrozie nudă,
Ambalați opiant în cețurile nebuniei de tine!
Muribund să fiu și peregrinez spre haos –
Beatitudinea vrăjilor de smarald revine!
Eu, pe banca putrezită, fredonez siluete în lanțuri...
Tu, o memorie nedevenită, cartografiezi hanțuri...
Eclipsa mormântată în oglinda lacului
Sângerează corbi vagabonzi în feeria funebră.
Iele dănțuie desnudate burlesc în gând,
Leagă în jurământ bolnav plumbul de toamnă.
Aprige frunze îmi biciuie chipul tremurând.
Caut sălbatece mistere ce în crud eros mă înseamnă,
Ridic privirea spre temnița cerurilor și zâmbesc:
Iele dănțuie desnudate burlesc versificate în gând...
Mijesc desfrânații zori în mihamea și îmi amintesc
Istoria muzelor ce între ele de mâine daimonu-mi vând...