vineri, 31 martie 2017

Ombra IV



Între albastru și roșu, un choker pe voci biruite
Adastă precum ștampila cu „el mă deține”
Înăuntrul tău un vulcan de amoruri înlănțuite
Adastă precum ștampila cu „el mă deține”

Surâsurile tale, calde și inocente, pe buze zugrăvite
Îmi lichefiază anima în lava clipelor prea puține
Între albastru și roșu, un choker pe voci biruite
Și sărutul pe care-l petreci abisal și tenebros în mine

Rămân trandafirii martori la vălurile-ți juruite
Pe altar de pasiuni și dezmăț, unde aparține
Chimera de lumini și din ombre cu gelozii năruite
Universul descinde vrând parcă a reține
Cum între albastru și roșu, un choker pe voci biruite
Adastă precum ștampila cu „ea mă deține”

joi, 30 martie 2017

Ombra III



Tehnicianul stidinței interceptează
Cărnuri în spectacol ruginite;
E o activitate unde bufonii veghează
La cărnuri în spectacol ruginite...

O noemă arareori vrea să rămâie trează
Printre chimere de sine greu lănțuite,
Dar tehnicianul stidinței îi interceptează
Convingerile de cuget liber lihnite.

Freamăt urmărit prin ecoul din amiază,
Trenul livristic fuge în sicrele rănite,
Se zămislesc grafii inocente în roșia oază
Întru o înfrigurare de vechi infinite...
Tehnicianul stidinței interceptează
Cărnurile în spectacol ruginite...

miercuri, 29 martie 2017

Ombra II



Uitarea e, prin hronici, memorabilă,
Mistificând istorii în cuvinte;
Universul o crede mereu „valabilă”
Mistificând istorii în cuvinte.

Pergamente, unde rămâne știrea afabilă
Să mângâie un creier gol și cuminte,
Aduc uitarea prin hronici, memorabilă...
E dreptul la atitudine cu falsă rugăminte.

Avalanșa de informații, în acțiune caritabilă,
Ne pune hlamida operativă pe oseminte.
Condeiul în haos o declară viabilă,
Deși cu toții știm: ea cuvios ne minte.
Uitarea e, prin hronici, memorabilă,
Mistificând istorii în cuvinte.

marți, 28 martie 2017

Ombra I



În ombre de tereremuri... soare!
O vioară neantul seceră.
Prin pădurea betoanelor cu fiare,
O vioară neantul seceră.

Ciocanele pianului... în depărtare...
Înfiorare eternă și, totuși, atât de efemeră...
În ombre de tereremuri... soare;
Prin țărână... în lumini... chimeră!

Nouri de voroave temerare
Aduc tempesta din mucezita carceră:
Noeme și memorii cu iele pe înserare,
Dantele de oase sculptate de atmosferă;
În ombre de tereremuri... soare!
O vioară neantul seceră...