luni, 30 septembrie 2013

Roza și mâțucul



O povidlă de roză mânecată
Sub mângâielea unui astru al nopții
Se zbănțuie prin huși
Achipuind acătării un mâțuc aftonit
”Papaciucarule! Ostrovăritule! Unde-mi fuseși tu?!
La hramuri răsărite?! Sau în iarmaroc după vreo albineață?!
Zis-ai deunăzi că toate....toate nouă vieți!
Ești ohotnic mie să mi le dai or de nu de suflu să le dezveți!”
„Venerabilă roză abanos eu...eu..”, zise amestecat mâțucul
”Eu sunt al dumneavoastră vecinic apreciator
Și sub oblastia voastră cum promisam mă pun
De o veni sorocul.
Dară el nu e acilea, ci umblă în pribegie
Iar-întâi iclean e timpul, de o trece făr să vie
Căci la aste lucruri dumnedzărești ibovnica sa, prinsoarea, e cea
Care scrie jocul.”

Preastimate muftangiu



Preastimate muftangiu... te-ai abțiguit!
Și te crezi brav corhir ori nămilos nălbar...
Preastimate muftangiu... te-ai abțiguit!
Corcos și nahău sunteți venerabile! Nacrul cerului îl atingi acuși.
Cum te văzuse și îți tăie cordagiul
O ialoviță naiefrângiată pe iatacul ierbii...

joi, 26 septembrie 2013

Dimineață de vară



Buroaica cu bunețe
Sărută clipa dimineții
În vreme ce soarele mrejuie
O nouă tortură dogoritoare
Iar maica lună își adoarme plozii
Spre a-i dezmetici în întuneric.

Vântul buntaș se revoltă în ale fecioarelor plete,
Șoptind reverii ce o fost or va să vie
Pe petale de piele măiestrite de ibovniceii lor.
O cotoroabă coțcară plutește prin colbul aleii
Mierlind un șoarec păcătos.
Nemțoana nemilostivnică tremete bărbatul la muncă,
Copacii nemoliți rămân cruzi întru toate
Iar pe tine te adastă nemernica mea iubire
Căci tu ești departe.

Popas la miază



Popas la miază făcuși la mihameaua dragii mele,
Mezdrind meșteșugos dintr-o halbă cu mied.
Clădeam metereze de abur suferind de miața
Patimilor cele crunte ale ambroziacului amor.
Și în reveria evghenicoasă se dezvelea ca o fantasmă
Înnemurită de propășirea maistrului timp
Cu nuri însălbăticiți și diafană piele
Ochi de succin și păr tăciune
Călcătură șăgalnică și grai mierloitor.
Amu, adastă venerabilă nimfă asupra trupului meu
Strigoiat de ale tale săruturi
Ca o perpiiticoasă hieroglifă asupra pergamului
Obscură ultima rațiune și desrobește pasiunea.
Aferim! Armia duhurilor mele sălășuie în tine
Slovă nouă se va preface după cum este sinetismenos rânduit.

luni, 23 septembrie 2013

Abendmusik



Smoala retrogradă în urechea fatalității!
Aberațiune abătută amenințător!
Deficit descriptiv al cromozomului dascăl!
Epodă funebră ce răsuni pe întinsul
Văilor deșarte ale canibalismului!
Revino crescendo prin falangele muribunzilor,
Destăinuie miopia gamelonului
Față de hora viorilor.
Cripta minții se revoltă în abanosul tobelor...
Aedul mușcă din deitatea nimfelor
Cu nesațul voroavelor ce le rostește.
Pribeag pe cale întunericul privește
Cum tu te prelingi în venele mele
Și eu mă înfrupt ca un taifun
Din ai tăi nervi
Abendmusik!!