luni, 30 septembrie 2013

Roza și mâțucul



O povidlă de roză mânecată
Sub mângâielea unui astru al nopții
Se zbănțuie prin huși
Achipuind acătării un mâțuc aftonit
”Papaciucarule! Ostrovăritule! Unde-mi fuseși tu?!
La hramuri răsărite?! Sau în iarmaroc după vreo albineață?!
Zis-ai deunăzi că toate....toate nouă vieți!
Ești ohotnic mie să mi le dai or de nu de suflu să le dezveți!”
„Venerabilă roză abanos eu...eu..”, zise amestecat mâțucul
”Eu sunt al dumneavoastră vecinic apreciator
Și sub oblastia voastră cum promisam mă pun
De o veni sorocul.
Dară el nu e acilea, ci umblă în pribegie
Iar-întâi iclean e timpul, de o trece făr să vie
Căci la aste lucruri dumnedzărești ibovnica sa, prinsoarea, e cea
Care scrie jocul.”