Popas la miază făcuși la mihameaua dragii mele,
Mezdrind meșteșugos dintr-o halbă cu mied.
Clădeam metereze de abur suferind de miața
Patimilor cele crunte ale ambroziacului amor.
Și în reveria evghenicoasă se dezvelea ca o fantasmă
Înnemurită de propășirea maistrului timp
Cu nuri însălbăticiți și diafană piele
Ochi de succin și păr tăciune
Călcătură șăgalnică și grai mierloitor.
Amu, adastă venerabilă nimfă asupra trupului meu
Strigoiat de ale tale săruturi
Ca o perpiiticoasă hieroglifă asupra pergamului
Obscură ultima rațiune și desrobește pasiunea.
Aferim! Armia duhurilor mele sălășuie în tine
Slovă nouă se va preface după cum este sinetismenos rânduit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu