Ombra XIV

Amare brize. Au o aromă de metal.

Molecule de colb ghimpat și răsucite

Eliptic față de bordură,

Pline de bromură.

Amare sicre. Au o aromă de plumb.

E un vârtej de tăișuri oxidate

Lent pe sudoarea sărată,

Rece și cutremurată.

Amare globuri de cristal zămislite

Din cioburi de a fi cu nimb

Decăzut pe aripile fatalității

Și al banalității.

Dar, transcende acest peisaj

Fără a cuteza, lividă,

Privește în oglinda nebuloasă

Din băltoaca însângerată a cerului...

Redevino sălbatica fecioară!

Ieși din criza identitară

De a fi ei, ca ei și pentru ei;

Leapădă-te de tine,

Tu nu mai ești a ta,

Vino să fi a mea.

Cu mine vino,

Să fim iarăși EU!