luni, 10 aprilie 2017

Ombra XIV



Amare brize. Au o aromă de metal.
Molecule de colb ghimpat și răsucite
Eliptic față de bordură,
Pline de bromură.
Amare sicre. Au o aromă de plumb.
E un vârtej de tăișuri oxidate
Lent pe sudoarea sărată,
Rece și cutremurată.
Amare globuri de cristal zămislite
Din cioburi de a fi cu nimb
Decăzut pe aripile fatalității
Și al banalității.

Dar, transcende acest peisaj
Fără a cuteza, lividă,
Privește în oglinda nebuloasă
Din băltoaca însângerată a cerului...
Redevino sălbatica fecioară!
Ieși din criza identitară
De a fi ei, ca ei și pentru ei;
Leapădă-te de tine,
Tu nu mai ești a ta,
Vino să fi a mea.
Cu mine vino,
Să fim iarăși EU!