marți, 4 aprilie 2017

Ombra X



O voroavă peregrinează prin rouă,
Vine de la cei mari străbuni,
Ne aduce chibzuință dragă nouă:
Să ne trezim tomnatic în ziua de luni.

Zorii mijiți sub aroma nourilor grei,
O ceașcă de cafea în proaspătă răcoare;
Cărnurile umblă presate pe plumbuite alei,
Cată peste tot ombra senină de soare.

Vecinicul timp se petrece agale,
Dar urbea freamătă a goliciune de fiară;
E un munte de gânduri ce se prăvale
Năpârlind herculiane hlamide abisal în seară.