Ombra X

O voroavă peregrinează prin rouă,

Vine de la cei mari străbuni,

Ne aduce chibzuință dragă nouă:

Să ne trezim tomnatic în ziua de luni.

Zorii mijiți sub aroma nourilor grei,

O ceașcă de cafea în proaspătă răcoare;

Cărnurile umblă presate pe plumbuite alei,

Cată peste tot ombra senină de soare.

Vecinicul timp se petrece agale,

Dar urbea freamătă a goliciune de fiară;

E un munte de gânduri ce se prăvale

Năpârlind herculiane hlamide abisal în seară.