The laughing ends of thirteen smurfs

On a vast shore of a wasted land,
Where the greatest gods fail to appear
And snow is melting into sand,
When angels forever disappear,
Then the adventure was beyond time set.

In the search of their lost faith
Trapped in a soulless net
Jack, Josie, Jill,
Anthony, Roland and Helen,
Ginger, Mikhail, Little Will,
Mary, David and Belen…
All of them led by the brave One.

Thirteen smurfs had set to sail
But just then One committed suicide…
For he has broken a nail.

Twelve were then in disbelief
And while they were mourning and in grief
The black sun turned David into a swine
Therefore he was served for dinner: roasted,
With whisky and wine.

Then one day out of the blue
The smurfs went in pursue,
And found Jack and Jill
In the fridge standing still.
With this note kept walking Jill and Jack:
“Hey guys! We left you a bill…
For paying the crack!”

And so ten smurfs were left to do the unworthy task.

After a while beneath the snow
Josie was given a dirty blow:
She dived with her sharp mask;
Then “Is that a shark?” Little Will had to ask.
And with rusty spears began to plow.

Closer they get in a small band
But Mikhail and Roland went swimming in the sand
And their pink flesh and rainbow eyes
Attracted mermaids in disguise.
Mikhail wanted them, Roland followed him…
The mermaids soon tasted the new found dream
When the two of them became a double flavored ice-cream.

Shattered dreams beneath the sky
How rude of Mary not to say goodbye.
From her cabin she broke her wings
Going berserk when trashing clouds with rings.

Anthony, in anger, as a twisted fate,
Blew his cape and drew his sword
But in the second of the hate
He fell down, struck by a simple word.

Little Will for never-ending days
Is now chasing stars as his mind stays
Forever on a mountain’s peak,
Where a bear’s axe has found a leak.

Ginger is young and sweet
But Helen made a prank
And put her deep… six feet,
Driving upon her a 30 ton tank.
But that was not all of it
As Helen felt Death’s rhythm on a drum beat:
The mighty gun she tried to fire.
But exploded into shinny moons
And behind ninety runes
She hanged to bits in the barbwire.

Belen, of them, was the last
And she almost achieved her goal… so fast
That she could smell it and went talking:
“Yo no soy uno de ellos cabron!
Soy un pitufo latino hasta el hueso!
Y tengo la fibra, incluso en mi sangre!
El verdadero negocio hombre!”
But just as she finishes the word
Lightning struck as her smile fades
And she becomes a shadow.

So dear reader the story bends
When thirteen smurfs meet their laughing ends.

Un diamant întunecat

Un diamant întunecat se naşte
Din al luminii geniu de cristal
Explodând în al sufletului vulcan
Şi cutremurând ale raţiunii plaiuri.

Norocul sângerează în orbire,
Îngerii respiră şi decad,
Soarta e îmbăiată în noroi,
Moartea devine a vieţii mireasă,
Iubirea doarme într-un ultim vis
Pacea se trezeşte în război
Iar iadul redevine, în haos, paradis;
Luna se face rază în nemurire
Soarele se stinge într-o clipire
Şi răzbunarea stă pe al treilea piedestal.

Eu cad în genunchi sleit de putere
În timp ce tu mă-nfăşori
În lanţuri putrezite în durere
Şi-mi aminteşti de cel mai blestem între blesteme:
Un prim şi ultim sărut între doi rătăcitori.

Dialog în ceaşca vieţii

Eu şi cu tine. Două picături născute pe tăişul universului şi care s-au întâlnit în ceaşca vieţii, fiecare dând savoare vieţii celeilalte. Eu şi cu tine. Într-un dialog care a transformat o poveste în mit şi mitul a devenit o realitate ce a dăinuit până în amurgul civilizaţiilor.
- Bună!
- Bună să-ţi fie inimioara!
- Ce faci?
- Bine.
- Eşti cam scump la vorbă sau mi se pare mie?
- Scump?! Pe criza asta?! Nu te cred...
După trecerea unui batalion de minute şi a unui regiment de băuturi şi vorbe, împărţite în mod egal între noi...
- Ce părere ai despre genele mele?
- Au un aspect plăcut, am răspuns eu un pic timid la început, dar pentru o mai mare acurateţe voi da un răspuns după ce ma voi delecta gustându-le.
- Serios?! ai spus uimită de un răspuns venit din neantul imprevizibilului. Cum poţi să le guşti?
- Delicat şi în acelaşi timp rapid, asemeni unei brize de vânt în dimineaţa unei zile de vară.
Realizând mirarea de pe chipul tău am plecat capul si am început să-mi caut cu disperare un punct fix spre care să privesc, orice punct, cât mai departe de ochii tăi. Tu insă mi-ai luat mâna în palmele tale şi ai pus-o pe pieptul tău, spunându-mi cu glas suav, şoptit:
- Dar despre inima mea, ce crezi?
- Este mătasea cea mai fină ce îmi îmbracă sufletul dezgolit, iar vocea ei este unica raţiune ce îmi stăpâneşte simţirile.
- Atunci rămâne să aduci ofrande zeiţei nou-găsite...
- ...Sunt dispus să plătesc oricât, după pofta inimioarei tale şi până la ultima picătură de sânge ce îmi curge prin vene...
- Prea bine, voi fi răsfăţată...
- ... în sărutări eterne pentru a-ţi întuneca raţiunea şi a-ţi descătuşa pasiunea pentru acest biet muritor.
- Ce haos eşti!...
- Şi numai gingaşa şi luminata zeiţă ce stă în faţa-mi poate să recreeze ordinea armonioasă a acestui haos.
- Mergem pe burtă ca de obicei şi nu va şti nimeni.
- Normal! Oficial am toată lumea într-o palmă.
- Şi eu sunt în cealaltă palmă...
- Şi eu care te credeam deja cazată în inima mea! La naiba! Iar am greşit ecuaţia! Te am în planuri să ştii.
- Ce planuri?
- Mari.
- Ale mele sunt şi mai MARI.
- Să înţeleg că ai deja nunta, copiii, nepoţii, strănepoţii incluşi în ofertă?
- Nu. Asta nu era în ofertă.
- Ştiu că nu ai voie până la majorat, am răspuns surâzând.
Apoi i-am expus planul meu de a o răpi ce va fi înfăptuit la primul fir al ierbii, când primăvara se va trezi din somnul ei dulce.
- Îţi cam place să te joci cu mine. Bine că ai spus aşa, ca să ştiu cum stă treaba.
- Acuma ştii! Interesant va fi de văzut cum vei folosi informaţia obţinută. Vom găsi şi alte jocuri... pentru... diversitate!
- Îţi plac jocurile ţie! Să vezi când voi găsi eu jocuri pentru tine.
- Ce drăguţ din partea ta. Abia aştept.
Speriată de spontaneitatea răspunsurilor şi gesturilor mele, ai dat să fugi. Am alergat după tine, te-am cuprins de mijloc şi, cu glasul scăzut, ţi-am grăit:
- Nu te speria. Promit să te răpesc cu blândeţe. Îţi dau cuvântul meu de pionier!
- Mă mai gândesc, să ştii, dacă voi veni cu tine… În funcţie de cum te comporţi până atunci…
- Se mai schimbă lucrurile, până atunci poate voi deveni cuminte dacă....
- ....?!
- Dacă vei şti să mă dresezi.
- Oare?!
- Există un singur mod prin care putem afla, nu?
- Da, ai dreptate! Şi am găsit şi metoda ideală. În geniul meu diabolic am decis că te voi supune la tortură veşnică în lanţurile căsătoriei.....
- Doamne! Şi abia îţi crescuseră aripioarele de îngeraş!...
- H!..H!...Hei! Ce ai făcut? Ai leşinat? Off, nici măcar nu am ajuns la partea cu până când moartea ne va despărţi!