Din albastra cenușă

Pe ceruri se prăvale,

Descalecă și năvale,

Stoluri de bouri...

Sunt abis de nouri.

E albastră păgână

Pe albastrul inocent!

E albastra fee jună

Pe albastrul pergament!

Nu e cerneală-n vene

De împarte ziua în două,

E albastră și cade alene –

Cu cenușă plouă...

Sus ruine, printre, ecouri...

Un lament îngână

Valsând burlești tangouri...

E albastră păgână...

Pe albastrul inocent,

Ombră și lumină

Se fugăresc dement...

Angelii de plumb îi anină...

Se scoboară din tenebra Lux,

Pe fantasma străbună,

În al cărnurilor flux:

Albastra fee jună!

Pe albastru pergament

Scrijelesc pământiile, reci buze;

Lichefiate putred sub ciment,

Cercetează hulpav după muze.

Nu e cerneală în vene...

E albastră și cade alene...

De împarte ziua în două...

Cu cenușă... plouă...