luni, 17 octombrie 2016

Demențialul imaginar colectiv

În unghiuri de clopoțel,
În pastel de rugină,
Apare feea de oțel –
Toamna rece și senină.

Plutesc frunze veștejite
Printre codrii de betoane;
Peregrinează pe alei bântuite
De cărnuri zbârcite, pline de toane.

Existența nu-i chimeră leală,
Din cripte liubovul trezește,
Alături de hulpava Răceală,
Să devoreze daimon de aed,
Tranșat între ei frățește,
Cu stihuri de Eros și mied.

Gesturi în oarbe ecouri
Sunt zidite în sacrificiu naiv,
Pe altarul unde muze dansează tangouri
Pe ritmul corbilor, în Haos tardiv.

Bizare siluete mă poartă pe brațe
Spre o catedrală păgână, relatând maladiv
Nunta condeiului, cu zeițe drept soațe,
Prin puterea demențialului imaginar colectiv.

duminică, 16 octombrie 2016

Experiment




Burlesc mijesc aurore de crepuscul
Orânduite pe neant de nelumesc...
Mijesc aurore în turcoaz de cenușă,
Beata noapte se solvă; aștrii cresc
Elicoidal în tenebre de castă lumină,
Lepădând nourilor matrioșka păpușă.
Ațâț saturnul zilei în creuzet;
Preling în sare talazul de cristale rezultat...
Oculta amestecătură scoate un zumzet...
Limpezirea vine în concentrația cordului beat,
Ivit să se lichefieze în foc nuclear,
Temerar și timid – în aceeași sicră, pășesc pe ecoul
Exploziei pastelate de energie și vitalitate –
Haotică victimă a experimentului de
Neaoșă triplă legătură a carbonului meu,
Invadator, de carbonul făurit în cărnuri de muză...
Catalistul este sacrosanct – un păcat inocent;
Apar profeții jertfite pe altar de nud sentiment...

Un axis mundi pentru universul citadin:
Antociani detonați profan în mediu acid!