miercuri, 22 iunie 2016

Ce dorești? (acrostih)



Deunăzi, pe un crepuscul sângeriu,
O muză din haoticul imperiu
Rândui în al scribului parșemin
Eclipse dăltuite în diamante
Și fantezii în grafii amuzante,
Toate diafan infrumoșate –
Imoral pastel de obscuritate!

Undeva în orizontul zămislit,
Neantul în corbi a uneltit.

Fuge muza prin chimere și icoane...
Rămâne în urmă toga-i sfâșiată...
Invocă tenebra descătușată...
E întâmpinată de zei la balcoane...
Nouri o poartă pe astă nestemată...
Dincolo de infinituri – milioane.

Descinde în ceruri și, înălțată din abis, devine
Eterică fantasmă ce se înmormântează în tine.

Lespezi de marmură, schingiuite și înghețate,
Apasă plumbul denudat în a lor pustietate.

Povești cu doliu de mâine se petrec în amiezi,
E ora de tăcere a frunzelor peste care dansezi,
Ruine de orologii și ale vitraliilor vii cadavre
Se contopesc în avril, se despletesc în octomvre;
Otravă și nectar picurat în vene cu răceală de amor,
Albastrul în catedrală răsună celebrat de un bujor,
Neantul e paralizat și corbii se lănțuie pe trenuri...
Este doar noaptea în care ielele se înfruptă din cărnuri.

Niciodată cenușa orașului nu a strălucit a întuneric.
Ecouri nemărturisite. La cuvântu-ți rostit în ger feeric,
Cutremurat, el îți tăinuie jilțul de ale pasiunilor umbre,
Ursind ca sfârșirea să aibă parfum de început
Nescris în cimitire pe epitafurile stelelor funebre.
Orologiul maladiv scapără raze de tine în fieșce adiere,
Stixul curge vâscos peste nucleara-ți mângâiere,
Crepusculul te poartă oriunde de-i oferi un florinte,
Unde ai lepădat desfrâu sau ai jertfit mii de suferințe...
Tu spune dară sincer, cu buzele-ți sfinte:
E aievea că ai revelat păcătasele-ți dorințe?

marți, 21 iunie 2016

Utopii cu tine (interzise)



Topesc carne.
O așez în matrițele oaselor.
Bat monede eterne
În valuta viselor.

Tălmăcesc umbre de înviere
Descinse din al tău făurar;

Pribegesc spre un colț de animă
Pe a șoaptelor adiere,
Unde gingașa calică se reanimă
Așteptând iubirea-mi în natură sau numerar.

Nu fă achiziții cu toptanul,
De îndoielnică valoare;
Contrabandiștii joacă jianul
Când îți culeg în regrete zâmbetul de floare...

Fiecare vrea a o vinde,
Nimeni nu o mai oferă,
Febril o cați a cuprinde,
Salivând după un gram pus în cub ori sferă.

Și totuși iubirea e liberă pe piață,
Nu precum fericirea de e efemeră
Și al cărei preț se plătește pe viață.
Ridică-ți privirea și mâna o întinde,
Gram de tine cu gram de ea se va aprinde
Și creieru-ți va fi potopit în fiecare emisferă.

De vrei să conservi amorul letal
Fii tandră și mușcă-mă brutal,
Ori fii brutală și mușcă-mă tandru!
Savurează aroma deosebită
Într-un vals burlesc și domol,
Nu fi grăbită –
Pune-mi cordul în borcan cu formol,
La umbră de verde codru.

Chimere interzise,
De tine înfăptuite,
În hrisoave sunt prezise.
Sufletele contopite
Nu sunt diluate,
Ci în esențe explicite
Prizate narcotic cu voracitate.

Într-un colț de stradă, pe amiez,
Pentru al tău smarald opiant visez
Să-mi dezlănțui condeiul și să cedez.
Formele iubirii lichefiez,
Le sorb în seringă de eros,
Atașez al buzelor ac pentru un contact vaporos;
Din priviri te îmbrățișez,
Te străpung burghez
Și siluetele în vene ți le injectez...
Primește al meu păgân botez!

Derivând sentimente (șantier de amor)



Derivând sentimente
Ce nasc din Elaix
Proiectez regulamente
Când orologiul bate fix

Analizez panta
Inima mi-o revărs cu basculanta
Așez instalații în care versul aleargă
Cazane instalez armura de gheață să-ți spargă

De e zona comercială
Îi schițez parcare pentru buze toride
Și sensuri de mers pe aleea venală
A șoaptelor cu ecouri lichide

Trotuare fac din pergament de priviri
Și cu motostivuitorul netezesc
Asfalt de haotice porniri
Și pun generatoare ce doar pe iubire pornesc

Traficul e interzis
Prin lege penală
Dar excepții totuși a permis
Dacă e făcut cu o autospecială

Ce pedeapsă decis-a casta?
Să rătăcesc până schimb coasta?

Sufletul face comerț ambulant
Pândindu-și androgina jumătate
Și ca orice condei speculant
Se cimentează în a ei vecinătate

Surplusul de materiale nu se elimină
Ci se transformă în profit
Neantul creator nu se incrimină
Când a muzei eternitate poetul a ademenit

Românească e doar rima din slove
Construcția se face cu migală și pricepere
Din cărnuri la temperaturi de supernove
Nu e antică inginerie ci o nouă concepere
De vândut stocul aproape s-a epuizat
Trecuturi, venin și epoci trecute
Din ele voi face grădini și fântâni nemaivăzute
Cu nectar si ambrozie din sine de tine totu-i avizat
Giulgiul este pus vânzării
Se aproprie momentul capitulării

Iar de o scrie ”de netrecut”
Îmi pun iarăși casca de inginer
Și betonând cu oasele tale cerul liber
Transcend un prim viitor ce nu este contrafăcut

Traficul acum în piață spune-le că este permis
Nu mai fi șantierul ce fost-a interzis
Căci are în hieroglife prezis
Un înger decăzut și proscris

De voi apleca haoticu-mi condei



De voi apleca haoticu-mi condei
Comentariul va sângera zgomotos a tăcere
De o exista pribegind prin univers

Maeștrii alchimiști ce jinduiesc
Încătușați într-un unic vers
Slove din aur îmbibat cu sapiență

Dar de va fi trecut prin neființă
Pocalul cu cenușa văpăii ce o bei
De parcă ar fi tainic nectar de plăcere

Un pact
Cu tact
Exact
Maxim impact

Devino giulgiul parfumat al unei secunde
Renăscute în ecouri eterne ce dăruiesc
O glorie de renegare prin însușire
În brațele unui angel ce i-ai spus iubire