Ombra XVI

Din tenebre lirice zămislit,

Un rege încătușat în neființă

Descinde în Abisul dezlănțuit,

Pășește sigur într-o nouă credință.

O nebunie cu ombre și muze,

De muritoare slove tăinuită,

Muțenia e tot ce rămâne pe buze

În amiaza toridă cu reverie nebănuită.

O șoaptă e pretutindeni în ecou

Din vremuri ce fi-vor demult apuse,

În ceruri plutesc miresme de plumb nou

Și EA angelii privește, în pasiuni decăzuse.

Pe tărâm unde aievea e supranatural,

Cu lighioane fermecate de sine,

Poetul e astrucat aproape și invernal...

Uite-l cum se rădică și-n brațele ei vine!

„Devino lacrimi ferice și liubovuri păcătoase

Strânge-mă la piept cu eternitatea... mă vrea!

Pătrunde-mi adânc în vene și-n oase!

Oferă-mi beatitudinea și-ți voi da nemurirea!”

Derivând sentimente (șantier de amor)

Derivând sentimente

Ce nasc din Elaix

Proiectez regulamente

Când orologiul bate fix

Analizez panta

Inima mi-o revărs cu basculanta

Așez instalații în care versul aleargă

Cazane instalez armura de gheață să-ți spargă

De e zona comercială

Îi schițez parcare pentru buze toride

Și sensuri de mers pe aleea venală

A șoaptelor cu ecouri lichide

Trotuare fac din pergament de priviri

Și cu motostivuitorul netezesc

Asfalt de haotice porniri

Și pun generatoare ce doar pe iubire pornesc

Traficul e interzis

Prin lege penală

Dar excepții totuși a permis

Dacă e făcut cu o autospecială

Ce pedeapsă decis-a casta?

Să rătăcesc până schimb coasta?

Sufletul face comerț ambulant

Pândindu-și androgina jumătate

Și ca orice condei speculant

Se cimentează în a ei vecinătate

Surplusul de materiale nu se elimină

Ci se transformă în profit

Neantul creator nu se incrimină

Când a muzei eternitate poetul a ademenit

Românească e doar rima din slove

Construcția se face cu migală și pricepere

Din cărnuri la temperaturi de supernove

Nu e antică inginerie ci o nouă concepere

De vândut stocul aproape s-a epuizat

Trecuturi, venin și epoci trecute

Din ele voi face grădini și fântâni nemaivăzute

Cu nectar si ambrozie din sine de tine totu-i avizat

Giulgiul este pus vânzării

Se aproprie momentul capitulării

Iar de o scrie ”de netrecut”

Îmi pun iarăși casca de inginer

Și betonând cu oasele tale cerul liber

Transcend un prim viitor ce nu este contrafăcut

Traficul acum în piață spune-le că este permis

Nu mai fi șantierul ce fost-a interzis

Căci are în hieroglife prezis

Un înger decăzut și proscris

LI

Seninul maladiv, în delirul slovei scrijelite

Și întemnițate în perț cu rituri demult uitate,

Aduce profanul magic zămislit în cripte aurite

Și întemnițate în perț cu rituri demult uitate.

Cadaverice desfrâuri cad sub hainul soare, însuflețite

De abțiguire. Savoarea nectarului din potire de obscuritate!

Seninul maladiv, în delirul slovei scrijelite,

Glorifică raiurile ce și-au botezat angelii în imortalitate.

Rămâi, biet nebun, cu stihuri, pe vene, împletite!

Legate-ar sânzienele în drumeția potecilor contaminate!

Oh, canicular crepuscul! Pironește cu ale tale stele, ofilite

Și întemnițate în perț cu rituri demult uitate,

Seninul maladiv, în delirul slovei scrijelite!

Hai la mine!

Hai la mine! Hai la o cafea,

Să îți povestesc ceva, fată,

Despre un vers și un stih cu aroma mea,

Cum nu au mai fost vreodată.

Te aștept să îi porți aroma

Între gândurile pline de păcate,

Să le împărtășim fantoma

Între ceruri și abisuri întunecate.

Hai să dormi la mine,

Să ne distrăm ca două nebune,

După noi zeii toți să suspine

Și noi să privim astrul de apune.

Poetul – prostul!, e nesimțit!

Căci de multă vreme-i mort;

Dovada că eu l-am iubit –

Inima-i la gât salbă o port.

I-am zis: „Nu mai fă! Gata!”

Și s-a terminat!

Era cu altă muză... I-am dat cu lopata...

Și-n curtea din spate stă îngropat!

Să îți povestesc ceva, fată,

Între gândurile pline de păcate,

Cum nu a mai fost vreodată,

Despre cărnuri din mine cu poesie pe veci legate.

Oh, leșin de râs! Hai la o cafea!

Hai, vino degrabă, să dormi la mine!

Căci tu ești o muză, cum era și ea!

Ne vom distra împreună, vino la mine!