LI

Seninul maladiv, în delirul slovei scrijelite

Și întemnițate în perț cu rituri demult uitate,

Aduce profanul magic zămislit în cripte aurite

Și întemnițate în perț cu rituri demult uitate.

Cadaverice desfrâuri cad sub hainul soare, însuflețite

De abțiguire. Savoarea nectarului din potire de obscuritate!

Seninul maladiv, în delirul slovei scrijelite,

Glorifică raiurile ce și-au botezat angelii în imortalitate.

Rămâi, biet nebun, cu stihuri, pe vene, împletite!

Legate-ar sânzienele în drumeția potecilor contaminate!

Oh, canicular crepuscul! Pironește cu ale tale stele, ofilite

Și întemnițate în perț cu rituri demult uitate,

Seninul maladiv, în delirul slovei scrijelite!

L

Râurează șlefuirea poemelor la sorocul Universului

În legăminte lănțuite de amurgul tainic din vie

Slove resuscitate de prețuirea întunecimii ce luce în Stix

Sunt vorovite pe 13 pergamente ale orologhionului

Nodul clipelor se leapădă cu antic fior de asfințiri

Zugrăvite ruinos în

Vitralii zdrobite pe nourii de plumb ai abisului;

Hulpav și canibalic tăiș ce, veșmântat în aur de tine,

Se înfruptă din cadavrul meu viu, pe altarul Catedralei

Corbilor Necromanți.

Te uită cum vin! Sunt infinite! Desăvârșite de Akasha,

Zeița decăzută a Haosului,

Se succed potopite în chimere de aievea... Festinul lor –

Un eu repauzat, făr' de cărnuri pe oasele-mi putride...

A sosit veacul... E timpul pietrelor prețioase!

XLIX

De veleatul încătușat vâscos în astăzi lichefiat,

Pentru că fatalismul lui mâine va fi obliterat:

Molecule sorocite de ieri!

Tenebrele cadaverice de cărnuri explicite

Revelează pe osemintele ceasornicelor adormite

Ale tale cangrenate veri!

Ruine de amor, criptate pe sine în giulgiu de vis,

Adună colbul fantasmei zămislite în abis

Abandonat în mângâieri!

Vene schițate cu sacrate neguri în analecte

Liberează în cultul haosului de tempeste perfecte

Păcate de îngeri.

Aedul e vagabond în desfătăciunea ielelor grizate,

Pe obscur obscuns în eclipsa de cenuși exorcizate.

Niciodată vineri!