duminică, 19 iunie 2016

XLIX



De veleatul încătușat vâscos în astăzi lichefiat,
Pentru că fatalismul lui mâine va fi obliterat:
Molecule sorocite de ieri!

Tenebrele cadaverice de cărnuri explicite
Revelează pe osemintele ceasornicelor adormite
Ale tale cangrenate veri!

Ruine de amor, criptate pe sine în giulgiu de vis,
Adună colbul fantasmei zămislite în abis
Abandonat în mângâieri!

Vene schițate cu sacrate neguri în analecte
Liberează în cultul haosului de tempeste perfecte
Păcate de îngeri.

Aedul e vagabond în desfătăciunea ielelor grizate,
Pe obscur obscuns în eclipsa de cenuși exorcizate.
Niciodată vineri!