De veleatul încătușat vâscos în
astăzi lichefiat,
Pentru că fatalismul lui mâine
va fi obliterat:
Molecule sorocite de ieri!
Tenebrele cadaverice de cărnuri
explicite
Revelează pe osemintele
ceasornicelor adormite
Ale tale cangrenate veri!
Ruine de amor, criptate pe sine
în giulgiu de vis,
Adună colbul fantasmei
zămislite în abis
Abandonat în mângâieri!
Vene schițate cu sacrate neguri
în analecte
Liberează în cultul haosului de
tempeste perfecte
Păcate de îngeri.
Aedul e vagabond în desfătăciunea
ielelor grizate,
Pe obscur obscuns în eclipsa de
cenuși exorcizate.
Niciodată vineri!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu