luni, 31 mai 2010

Iubirea

Întrebându-mă cum o să fim,
Să ne definim prin de ce şi cine,
Pe când şi unde ne mai găsim
Şi unde e viitorul care vine,
Am ajuns a concluziona pătimaş,
Fără de tăgadă, fără a tihnei clipă,
Că tu eşti al meu îngeraş
Ce mă protejează sub a sa aripă.
Iară tu deşi nu şti
De ce lângă mine rămâi mereu,
Simţi că fără noi tu nu ai mai fi
Aceeaşi ce o eternitate o împarte
La bine şi la greu ;
Si nu am mai răzbate
Dincolo de viscolul sufletului meu.
De aceea răsfăţ mic şi catifelat ce eşti
În braţele tale vrei să mă primeşti?
La astă oră târzie de cum şi ce
Eu zic să te pup din ce în ce mai dulce
Pînă ce oceanul în cer are să pice…
Iar tu să afli acum când nu e prea târziu
Ca atunci când eu nu o să mai fiu,
Când pământul să devină nisip,
Nisipul timp fără de sfârşit;
Acum şi atunci să ştii sigur şi neclintit
Că eu cu mintea, sufletul şi inima…
Cu toate te-am iubit.