Umbra lungă
de singurătate
În brațele
sale mă ascunde;
Dragă îi
sunt, chiar jumătate,
Bântuind
gânduri de secunde.
Amor și
Eros, în răstimp,
De pe nouri
cercetează
Să mă aibe
veșnic
Sau doar un
anotimp,
Dar umbra mă
veghează.
Un semn
aștept ochii să-mi vadă,
Un suflet cu
inima ce vine de mă leagă,
Să mă
răpească sub lună, din livadă…
Dar
singurătatea e taină întreagă.
O viață ce
lacrima petrece
Spre pământ,
pe dalbii nuri,
Cutremurată
de dor în tăcere...
Șoptesc
ecouri peste veacuri...
Și condeiul
se sfarmă în reverii,
Nu mai vrea
să scrijelească singurătate:
Dragoste și
săruturi vor fi în arșița verii!
O fee
deveni-voi! Muza din Cetate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu