O epocă apune în asfințit
Lepădând hlamida îngemânării;
Pe colbul rămas din Timpul
infinit
Rămâne seducția depărtării.
O chimeră prin vene ți se
scurge:
Sunt raze livide, proslăvite și
dalbe,
De un soare prea hain ce
animalic recurge
La seducția depărtării cu iz de
nalbe.
Cimentate colburi străluce prin
vitralii
Sfărâmate,
Poteca e pelinul ecou al
valurilor mării;
Peregrinez printre vitriol de
simțăminte
Sfâșiate,
Rămâne în ele doar seducția
depărtării.
O epocă apune în asfințit;
O chimeră prin vene ți se
scurge;
Amintiri ma lasă de taine
hămesit;
Infinitul seducția depărtării
parcurge...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu