joi, 13 aprilie 2017

Ombra XVII



O epocă apune în asfințit
Lepădând hlamida îngemânării;
Pe colbul rămas din Timpul infinit
Rămâne seducția depărtării.

O chimeră prin vene ți se scurge:
Sunt raze livide, proslăvite și dalbe,
De un soare prea hain ce animalic recurge
La seducția depărtării cu iz de nalbe.

Cimentate colburi străluce prin vitralii
Sfărâmate,
Poteca e pelinul ecou al valurilor mării;
Peregrinez printre vitriol de simțăminte
Sfâșiate,
Rămâne în ele doar seducția depărtării.

O epocă apune în asfințit;
O chimeră prin vene ți se scurge;
Amintiri ma lasă de taine hămesit;
Infinitul seducția depărtării parcurge...