Buroaica cu bunețe
Sărută clipa dimineții
În vreme ce soarele mrejuie
O nouă tortură dogoritoare
Iar maica lună își adoarme plozii
Spre a-i dezmetici în întuneric.
Vântul buntaș se revoltă în ale fecioarelor plete,
Șoptind reverii ce o fost or va să vie
Pe petale de piele măiestrite de ibovniceii lor.
O cotoroabă coțcară plutește prin colbul aleii
Mierlind un șoarec păcătos.
Nemțoana nemilostivnică tremete bărbatul la muncă,
Copacii nemoliți rămân cruzi întru toate
Iar pe tine te adastă nemernica mea iubire
Căci tu ești departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu