vineri, 13 septembrie 2013

Amor de strigoi



Aștrii nu mai lucesc în al nebuloasei nopți toi
Lupii își fac curaj și fluieră după o turmă de oi
Pe o pajiștime pârjolită râncezesc ei doi,
Pielea le cade vâlvoi
În acid de săruturi vechi și noi;
Creierele zac exheredate-n noroi,
Sângele îi îmbălsămează greoi
În timp ce mușchii tresară vioi.
Încătușați în putreziciunea desmierdărilor venite-n șuvoi,
Prin taina lui Amor strigoi...
Detronau infinitul apoi.