În ombre de tereremuri... soare!
O vioară neantul seceră.
Prin pădurea betoanelor cu
fiare,
O vioară neantul seceră.
Ciocanele pianului... în
depărtare...
Înfiorare eternă și, totuși,
atât de efemeră...
În ombre de tereremuri... soare;
Prin țărână... în lumini...
chimeră!
Nouri de voroave temerare
Aduc tempesta din mucezita
carceră:
Noeme și memorii cu iele pe
înserare,
Dantele de oase sculptate de
atmosferă;
În ombre de tereremuri... soare!
O vioară neantul seceră...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu