miercuri, 29 martie 2017

Ombra II



Uitarea e, prin hronici, memorabilă,
Mistificând istorii în cuvinte;
Universul o crede mereu „valabilă”
Mistificând istorii în cuvinte.

Pergamente, unde rămâne știrea afabilă
Să mângâie un creier gol și cuminte,
Aduc uitarea prin hronici, memorabilă...
E dreptul la atitudine cu falsă rugăminte.

Avalanșa de informații, în acțiune caritabilă,
Ne pune hlamida operativă pe oseminte.
Condeiul în haos o declară viabilă,
Deși cu toții știm: ea cuvios ne minte.
Uitarea e, prin hronici, memorabilă,
Mistificând istorii în cuvinte.