Toamna-ți se prefiră alene
În aleile îngemânate din vene.
Voroave şi simțuri sunt frunze ruginii;
Adie, aidoma unii echou, dinspre minte
Înspre daimon - sacramente rubinii.
Ochii-ți îşi pleacă seninele ceruri
Cătând să lumineze condeie
Întru jerfirea-mi pe altar. Oh, fee!
Adastă toamna-ți preacurată
Drept vecinică hlamidă,
Să mă obscundă în al tău abis,
Sub raza lunii cutremurată
Să rămânem amândoi in vis...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu