Dimineață de Cuptor

Pentru tine, Selfyshore

Al aștrilor alai, în ale zorilor lanțuri, se frânge;

Orbitoare luciri se sfetesc pe lume;

Nourii de plumb sunt înghițiți...

Precum platanii și trupu-mi e resuscitat...

Bolta e senină și în hronică se trece:

Al aștrilor alai, în ale zorilor lanțuri, se frânge,

Își lapădă crugurile în tristeți și vitralii sparte,

Tocălia, nălțată pe deal, amarnic îl plânge –

Alaiul aștrilor își lapădă crugurile în vitralii sparte .

Orbitoare luciri se sfetesc pe lume,

Evocate de vara ce dănțuie ferice.

Briza proaspătă e o rece ispită, făr' de nume...

M-adastă în ombra bascelelor chimerice.

Nourii de plumb sunt înghițiți

De orizonturile sahariene și hămesite,

Platanii, pe alee, sunt de râul ierbii însuflețiți...

Și se râurează... cure al ierbii râu în valuri smaragdin iscusite...

Precum platanii și trupu-mi e resuscitat,

Noemele-mi peregrinează la feea din cetate;

O fost Timpul infinit, o sicră mai am de așteptat...

Iar apoi animile-mi de icoana ei fi-vor grizate.

Bolta e senină și în hronică se trece

Veleatul nou... la cirta de aezi și barzi sortită,

În vetuste pergamente, a se petrece...

Dar fapta-i bună faptă și, parol!, nedovedită!

Fapta-i bună faptă și, parol!, nedovedită!

Apoi, animile-mi de icoana ei fi-vor grizate...

Și se râurează... cure al ierbii râu în valuri smaragdin iscusite...

M-adastă în ombra bascelelor chimerice,

Unde alaiul aștrilor își lapădă crugurile în vitralii sparte.