În califatul criptei, sub o miasmă de
acriu,
Stau pe divanul catifelat din sicriu.
Oasele le odihnesc în crepuscul timpuriu
Și mă las sfâșiat de gânduri venite din
eterul alburiu;
Muza putrefactă a condeiului mă îndeamnă cronica
să scriu.
Un pergament antic, pe care sângerează divinatoriu
Duhul desfrânat al cuvântului unui auguriu,
Muritorii îl vor deschide într-un
ceremoniu afon si brumariu,
Sacrificându-mi nimfe pe altarul din păgânul
baptiseriu.
Țuica fiartă la flacările iadului o scot
din buriu
Și o ofer îngerilor cu aripi frânte ce
trec prin al cimitirului atriu.
Invit morții vii la ospăț, să ne desfătăm sorbind
nectar din ciboriu
Și devorând ambrozia sufletelor născute de
haosul candriu.
Urlete se deșiră în norii cenușei
împletite la crematoriu;
Particule de poem sintetic bombardează
precum radioactivul curiu;
Soarele se descompune alimentat de al
întunericului deuteriu,
În timp ce luna își deschide pământenilor
obscurul emporiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu