marți, 23 decembrie 2014

În califatul criptei




În califatul criptei, sub o miasmă de acriu,
Stau pe divanul catifelat din sicriu.
Oasele le odihnesc în crepuscul timpuriu
Și mă las sfâșiat de gânduri venite din eterul alburiu;
Muza putrefactă a condeiului mă îndeamnă cronica să scriu.

Un pergament antic, pe care sângerează divinatoriu
Duhul desfrânat al cuvântului unui auguriu,
Muritorii îl vor deschide într-un ceremoniu afon si brumariu,
Sacrificându-mi nimfe pe altarul din păgânul baptiseriu.

Țuica fiartă la flacările iadului o scot din buriu
Și o ofer îngerilor cu aripi frânte ce trec prin al cimitirului atriu.
Invit morții vii la ospăț, să ne desfătăm sorbind nectar din ciboriu
Și devorând ambrozia sufletelor născute de haosul candriu.

Urlete se deșiră în norii cenușei împletite la crematoriu;
Particule de poem sintetic bombardează precum radioactivul curiu;
Soarele se descompune alimentat de al întunericului deuteriu,
În timp ce luna își deschide pământenilor obscurul emporiu.