Acrostih

As vrea sa te simt in mine,

Sa simt cum corpul meu se topeste sub buzele-ti fine;

Vreau sa te vreau, vreau sa ma vrei,

Realitatile noastre sa le contopim in vise ,

Esente de animi denudate de noi si de piei,

Asfintite in simturi bete la picioarele muzei trimise;

Sa ne pierdem ratiunea cu atingeri diafane,

Alunecand printre serafice placeri...

Te-ai intronat pe meleaguri profane,

Enuntand creatia in ale ochilor gemete si taceri.

Sublima-ti silueta de pe jilt domina condeiu-mi dornic

In slove ce de-acum devin a vremilor pecete

Muritor am fost, datorita tie acum zeu haotic…

Toarna-te in fiinta-mi si-n vene, lasa-ti umbra din mine sa se desfete,

Irealul fa-l nectar infinit si da-mi-l cu nesat sa-l sorb,

Neantul creator transforma-l in ambrozie sa-mi potoleasca foamea de tine,

Mai da-mi un sarut cu el timpul sa-l facem orb,

In vreme ce totul in jur devine.

Nebunul pe regina sau poetul pe muza dorea?

Ea sa il simta pe el, el sa se simta....in ea.