vineri, 22 ianuarie 2016

Acrostih



As vrea sa te simt in mine,
Sa simt cum corpul meu se topeste sub buzele-ti fine;
Vreau sa te vreau, vreau sa ma vrei,
Realitatile noastre sa le contopim in vise ,
Esente de animi denudate de noi si de piei,
Asfintite in simturi bete la picioarele muzei trimise;
Sa ne pierdem ratiunea cu atingeri diafane,
Alunecand printre serafice placeri...
Te-ai intronat pe meleaguri profane,
Enuntand creatia in ale ochilor gemete si taceri.
Sublima-ti silueta de pe jilt domina condeiu-mi dornic
In slove ce de-acum devin a vremilor pecete
Muritor am fost, datorita tie acum zeu haotic…
Toarna-te in fiinta-mi si-n vene, lasa-ti umbra din mine sa se desfete,
Irealul fa-l nectar infinit si da-mi-l cu nesat sa-l sorb,
Neantul creator transforma-l in ambrozie sa-mi potoleasca foamea de tine,
Mai da-mi un sarut cu el timpul sa-l facem orb,
In vreme ce totul in jur devine.
Nebunul pe regina sau poetul pe muza dorea?
Ea sa il simta pe el, el sa se simta....in ea.