joi, 14 iulie 2016

Pleacă! (gândul Clementinei)



„Oleacă
De țuică seacă,
În cele șase râuri de Infern,
Azi, ieri și etern,
Să te fiarbă
Ca paloșul în teacă!
Și în ruginită iarbă
Pleacă
Pe un vagabond de pas,
Purtat de un alias
Dus de nas,
Prin verighetă tras,
Fără de compas,
La veșnicul popas...
Către el necunoscut,
Pe drum nevăzut,
Să nu se recunoască
La picior cu ghiulele,
Pe buze cu otravă de iele.
Sub eclipsa nelumească
Ce tenebră frumoasă
O să crească!
Pleacă
Oleacă
Și lasă în urma ta
Lacrima
Precum o șoaptă –
Un ecou fără pereche,
În rima
Din anima
Ce stafie de lut vrea...
Și mai bea oleacă
De țuică seacă,
Să-ți vezi numele
În stele,
Toate o cenușă
Din gândurile mele
De păpușă
Matrioșkă senină...
Eu în mine...
Mine în abis...”
Abis de vis,
Vis prin Ea,
Tot renăscut cu Ea
În giulgiu de Clementină....