Pleacă! (gândul Clementinei)

„Oleacă

De țuică seacă,

În cele șase râuri de Infern,

Azi, ieri și etern,

Să te fiarbă

Ca paloșul în teacă!

Și în ruginită iarbă

Pleacă

Pe un vagabond de pas,

Purtat de un alias

Dus de nas,

Prin verighetă tras,

Fără de compas,

La veșnicul popas...

Către el necunoscut,

Pe drum nevăzut,

Să nu se recunoască

La picior cu ghiulele,

Pe buze cu otravă de iele.

Sub eclipsa nelumească

Ce tenebră frumoasă

O să crească!

Pleacă

Oleacă

Și lasă în urma ta

Lacrima

Precum o șoaptă –

Un ecou fără pereche,

În rima

Din anima

Ce stafie de lut vrea...

Și mai bea oleacă

De țuică seacă,

Să-ți vezi numele

În stele,

Toate o cenușă

Din gândurile mele

De păpușă

Matrioșkă senină...

Eu în mine...

Mine în abis...”

Abis de vis,

Vis prin Ea,

Tot renăscut cu Ea

În giulgiu de Clementină....