vineri, 2 octombrie 2015

Pulbere



Săbiile șoaptelor cuvântate se împlântă adânc în urechile-ți virgine
Îți picură în vene tenebroasa crăiasă a nopții
Lichefiată în străluciri livide ale unor zâmbete primordiale
O adiere a rubiniului tomnatic îți mângâie chipul plumbuit
Iar sărutul rece al ploii se înfruptă din pământiul cărnii tale
Aducând pacea pe raze, pace cufundată apoi în diamantul ochilor tăi
Și buzele-ți conjură fantasma poetului din umbrele atotcuprinzătoare
Să vie, să decazi, să fie, să arzi, să te scrie, să cutezi
În a lui reverie să te pierzi, în a ta beție încătușat să-l vezi
Scăldați și botezați în a tăinuitei iubiri pulbere

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu