Săbiile șoaptelor cuvântate se împlântă
adânc în urechile-ți virgine
Îți picură în vene tenebroasa crăiasă a
nopții
Lichefiată în străluciri livide ale unor
zâmbete primordiale
O adiere a rubiniului tomnatic îți mângâie
chipul plumbuit
Iar sărutul rece al ploii se înfruptă din
pământiul cărnii tale
Aducând pacea pe raze, pace cufundată apoi
în diamantul ochilor tăi
Și buzele-ți conjură fantasma poetului din
umbrele atotcuprinzătoare
Să vie, să decazi, să fie, să arzi, să te
scrie, să cutezi
În a lui reverie să te pierzi, în a ta
beție încătușat să-l vezi
Scăldați și botezați în a tăinuitei iubiri
pulbere
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu