Să ne amintim acum de noi
De vremurile când unu plus unu făceau zero şi nu doi
Cuvinte dulci prin pahare aliniate
Şi adevăruri spuse ca lucruri trecătoare...
Am fost ca două păsări temătoare
De propria ignoranţă alintate.
Nepăsarea am luat-o ca virtute
Suavă-i rătăcirea.
Şi totuşi astăzi ne oprim
Să trăim momente nedorite
Un ultim pact ne liberează.
Razele viselor, de realităţi umbrite,
Tresar şi renasc când al nostru condei dictează
Şi omenirea îşi va aminti de noi
Creatorii vremurilor când unu plus unu fac doi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu