sâmbătă, 18 iunie 2011

Gazel

Scumpa şi preabuna mea domniţă
Deschideţi degrabă a cetăţii portiţă.

Catastiful nemuritor vă rog a mă ajuta să-l aprind
Şi într-însul să punem spiritele a scrie notiţă

Despre un fapt etern si un sentiment nebun
Sunt tras pe roata pasiunii...spiţă cu spiţă

Dau la schimb viaţa mea tenebrelor şi obscurităţii
Pentu a avea o secunda la piept bălaia voastră cosiţă

Braţele-mi vânjoase suavul trup cuprindă
Precum aerul ademenit de divina garofiţă

Îmbătarea sufletului să se adeverească în ăst ceas de noapte
Sorbi-voi dară din nectarul ce îl poartă a voastră guriţă

La şoaptele mele privirea vi se tulbură, fiinţa se cutremură
Vă înlănţui asemeni prizonierului ferecat în temniţă

Vă pătrund privirea şi apare nuda pasiune
Şi vă adun ca spice de haos în a corpului meu căpiţă

Sublimă desfătare apare-n al orelor amurg
Mărgele de lacrimi înşirate pe a venelor iţă

În fierbinţeala clipei hainele se topesc
Umbra nopţii este unicul vostru veşmânt crăiţă!

Nurul diafan şi dalb din piept timid tresaltă
Răvăşirea noastră este desăvârşită într-o dorinţă pestriţă

Azi am fost un muritor, de mâine sunt un zeu
Căci viaţa-mi este umilă ofrandă pentru a cordului zeiţă.