Scumpa şi preabuna mea domniţă
Deschideţi degrabă a cetăţii portiţă.
Catastiful nemuritor vă rog a mă ajuta să-l aprind
Şi într-însul să punem spiritele a scrie notiţă
Despre un fapt etern si un sentiment nebun
Sunt tras pe roata pasiunii...spiţă cu spiţă
Dau la schimb viaţa mea tenebrelor şi obscurităţii
Pentu a avea o secunda la piept bălaia voastră cosiţă
Braţele-mi vânjoase suavul trup cuprindă
Precum aerul ademenit de divina garofiţă
Îmbătarea sufletului să se adeverească în ăst ceas de noapte
Sorbi-voi dară din nectarul ce îl poartă a voastră guriţă
La şoaptele mele privirea vi se tulbură, fiinţa se cutremură
Vă înlănţui asemeni prizonierului ferecat în temniţă
Vă pătrund privirea şi apare nuda pasiune
Şi vă adun ca spice de haos în a corpului meu căpiţă
Sublimă desfătare apare-n al orelor amurg
Mărgele de lacrimi înşirate pe a venelor iţă
În fierbinţeala clipei hainele se topesc
Umbra nopţii este unicul vostru veşmânt crăiţă!
Nurul diafan şi dalb din piept timid tresaltă
Răvăşirea noastră este desăvârşită într-o dorinţă pestriţă
Azi am fost un muritor, de mâine sunt un zeu
Căci viaţa-mi este umilă ofrandă pentru a cordului zeiţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu