miercuri, 7 septembrie 2011

Abisul dragostei



Azvârle carnea de pe tine şi rămâi sentimente,
Bruscând orizonturi desenate în sânge
Inimi dansează în pânza de păianjen ce e palma ta.
Strânge-o într-un pumn şi dă-le nemurirea.
Ultimul lor gând loveşte în tine
Luminând universul în clipa ce a fost şi mileniul ce vine.

Drumeţ pe o potecă şubredă ca un vis mucegăit
Regatul ţi l-ai fi dat pentru prăpastia iubirii.
Ajuns la capăt de drum faci cu ochiul pierzaniei
Grefându-ţi ursita pe a îngerilor aripă.
Oriunde vei merge îndeaproape ea te va urma
Scriindu-ţi necrologul sufletului
Tăiat în bucăţi şi dat ofrandă celor o mie de uitări.
Evoluat din lumină şi dat întunericului ucenic
Intri în gânduri obliterând raţiunea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu