miercuri, 7 septembrie 2011

Lacrimi


Lacrimi...
Porţi falsificate spre o realitate
Zămislită de aburi şi efemeritate
Le deschid cutremurat şi tăcut
Şi te zăresc pe tine... captivă în banalitate...
Creaţie naivă a unui zeu decăzut,
Rămasă fără haine şi înecată în lamente...
Fire haină şi goală de sentimente.
Te ascundeai după aste porţi
Crezând că te vor salva şi îţi vor sta de armură
Dar îngerii tăi zac şi acum toţi morţi
Ucişi de veninul şi otrava ta strop cu picătură.
Iar demonii ce au poposit larg porţile vor deschide
Şi lăcaşul tău va fi pentru ei bastion
Şi temniţa ta eternă
Când lanţuri grele te vor pune să porţi
Iar judecata Haosului asupra ta va decide .