Lacrimi

Lacrimi...

Porţi falsificate spre o realitate

Zămislită de aburi şi efemeritate

Le deschid cutremurat şi tăcut

Şi te zăresc pe tine... captivă în banalitate...

Creaţie naivă a unui zeu decăzut,

Rămasă fără haine şi înecată în lamente...

Fire haină şi goală de sentimente.

Te ascundeai după aste porţi

Crezând că te vor salva şi îţi vor sta de armură

Dar îngerii tăi zac şi acum toţi morţi

Ucişi de veninul şi otrava ta strop cu picătură.

Iar demonii ce au poposit larg porţile vor deschide

Şi lăcaşul tău va fi pentru ei bastion

Şi temniţa ta eternă

Când lanţuri grele te vor pune să porţi

Iar judecata Haosului asupra ta va decide .