Altare

Castelul a fost reclădit

Câtă vreme ai fost stăpân într-un regat închipuit,

Iar în fiecare clipă scursă pe a timpului bandă

Tot ce vrei e să apeşi pe telecomandă,

Ca apoi din vise ruginite

Să adăposteşti într-însul dorinţe împlinite.

Casa este altarul tău.

Tăvălită în chinurile ordinii supreme

Se ridică şi cucereşte orice redută...

Atotstăpânitoare şi eternă forţă!

Din seva ei îţi tragi puterea;

În ea vei rămâne când istoria îşi începe scrierea:

Îi eşti soldat şi comandant suprem.

Familia este altarul tău.

Nimfă suavă şi fortăreaţă a plăcerii

Te încătuşează în lanţurile tăcerii.

Promisiuni care vreodată nu se vor fi şters

Ţi le oferă alături de întregul univers.

Femeia este altarul tău.

Ei îţi sunt îngeri,

Armură şi scut la nevoie.

Tu....un demon ce îi seduce...

Tentaţie libertină şi plăcere!

Tu în lanţuri şi ei liberi.

Le închini lor o viaţă dulce:

Prietenii sunt altarul tău

Templu pe veci proteguitor

Şi altarelor umil slujitor!

Ascultă şoapta unui bătrân aed,

Ce din haosul vieţii descinde.