miercuri, 7 septembrie 2011

Altare



Castelul a fost reclădit
Câtă vreme ai fost stăpân într-un regat închipuit,
Iar în fiecare clipă scursă pe a timpului bandă
Tot ce vrei e să apeşi pe telecomandă,
Ca apoi din vise ruginite
Să adăposteşti într-însul dorinţe împlinite.
Casa este altarul tău.

Tăvălită în chinurile ordinii supreme
Se ridică şi cucereşte orice redută...
Atotstăpânitoare şi eternă forţă!
Din seva ei îţi tragi puterea;
În ea vei rămâne când istoria îşi începe scrierea:
Îi eşti soldat şi comandant suprem.
Familia este altarul tău.

Nimfă suavă şi fortăreaţă a plăcerii
Te încătuşează în lanţurile tăcerii.
Promisiuni care vreodată nu se vor fi şters
Ţi le oferă alături de întregul univers.
Femeia este altarul tău.

Ei îţi sunt îngeri,
Armură şi scut la nevoie.
Tu....un demon ce îi seduce...
Tentaţie libertină şi plăcere!
Tu în lanţuri şi ei liberi.
Le închini lor o viaţă dulce:
Prietenii sunt altarul tău

Templu pe veci proteguitor
Şi altarelor umil slujitor!
Ascultă şoapta unui bătrân aed,
Ce din haosul vieţii descinde.