Scrisoare deschisă... pe trei corduri și un acord

Prea venerabilă şi stimată

Domnişoară într-o viaţă cedată,

Vă scriu de zor şi cu puţin trac,

Cu pana înmuiată în sânge

Pe o aripă de liliac.

Gândurile vorbe se fac

Şi de a mea minte se detaşează

Şi tiptil se furişează,

Ca, bătute în cuie,

Pe trei corduri să se puie.

Cordul I

La sfîrşit de prim secol lumină

Ne-am întâlnit fără de vină,

În a întunericului îmbrăţişare,

Spre sublimă desfătare.

Grăit-am, însă, adevăr perfect în fals

Când căzuţi robirii dezlănţuite

În noroi şi în prav,

De trupuri şi secrete dezveliţi,

V-am sărutat întru nemurire.

Cordul II

Curând, cu al universului complot,

Dinţii mei au început un vals

Aritmic şi suav

Pe ai voştri nuri neprihăniţi,

Sorbind din cupa lor roşiaticul nectar

Mai dulce decât un vin învechit

Ce m-a... abţiguit.

Deschisă e calea ce infinitul străbate

Şi un ultim fior al inimii tale răzbate,

Ca o sabie carnea îmi taie.

Amintiri ce pleacă şi vin

Într-o clipă ajung încătuşate.

În timp ce tu distrugi legende şi mituri

Eliberând lacrimi în venin înecate,

Simţuri şi sentimente drenate

Caută de teamă în sicrie cămin...

Furtuna de fulgere o avem în priviri.

Cordul III

Corbul devine pasăre phoenix şi decade

Iară minotaurul se agită în mod ritmic,

Inorogul se aruncă de pe-ale palatului arcade...

Şi tu te ridici în obscurul primitiv

Pornind spre tenebrosul meleag,

Copil fugitiv dincolo de viaţă

Ce zdrobeşte ursitele cu al înţelepciunii toiag

Seduce-mi cu moartea îngerii şi înlănţuie-mă de tine!

Un acord

Abis al haosului şi stăpână a sufletului deşert,

Doamnă supremă în viaţa redată,

Aştrii dobor soarele inert

În timp ce vremea a sosit

Ca eu să vă alung tihna perfidă

Căci pentru prima oară mi-aţi oferit

Libertate eviscerată!