miercuri, 7 septembrie 2011

Scrisoare deschisă... pe trei corduri și un acord



Prea venerabilă şi stimată
Domnişoară într-o viaţă cedată,
Vă scriu de zor şi cu puţin trac,
Cu pana înmuiată în sânge
Pe o aripă de liliac.

Gândurile vorbe se fac
Şi de a mea minte se detaşează
Şi tiptil se furişează,
Ca, bătute în cuie,
Pe trei corduri să se puie.

Cordul I

La sfîrşit de prim secol lumină
Ne-am întâlnit fără de vină,
În a întunericului îmbrăţişare,
Spre sublimă desfătare.
Grăit-am, însă, adevăr perfect în fals
Când căzuţi robirii dezlănţuite
În noroi şi în prav,
De trupuri şi secrete dezveliţi,
V-am sărutat întru nemurire.

Cordul II

Curând, cu al universului complot,
Dinţii mei au început un vals
Aritmic şi suav
Pe ai voştri nuri neprihăniţi,
Sorbind din cupa lor roşiaticul nectar
Mai dulce decât un vin învechit
Ce m-a... abţiguit.
Deschisă e calea ce infinitul străbate
Şi un ultim fior al inimii tale răzbate,
Ca o sabie carnea îmi taie.
Amintiri ce pleacă şi vin
Într-o clipă ajung încătuşate.
În timp ce tu distrugi legende şi mituri
Eliberând lacrimi în venin înecate,
Simţuri şi sentimente drenate
Caută de teamă în sicrie cămin...
Furtuna de fulgere o avem în priviri.

Cordul III

Corbul devine pasăre phoenix şi decade
Iară minotaurul se agită în mod ritmic,
Inorogul se aruncă de pe-ale palatului arcade...
Şi tu te ridici în obscurul primitiv
Pornind spre tenebrosul meleag,
Copil fugitiv dincolo de viaţă
Ce zdrobeşte ursitele cu al înţelepciunii toiag
Seduce-mi cu moartea îngerii şi înlănţuie-mă de tine!

Un acord

Abis al haosului şi stăpână a sufletului deşert,
Doamnă supremă în viaţa redată,
Aştrii dobor soarele inert
În timp ce vremea a sosit
Ca eu să vă alung tihna perfidă
Căci pentru prima oară mi-aţi oferit
Libertate eviscerată!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu