Dintotdeauna

Neantul se frământă sub a zeilor tăcere

Iad şi Paradis se contopesc în plăcere

Omenirea devine jucărie a divinităţii voinţă

Aşa maestrul Timp povestea îşi începe cu a voastră îngăduinţă

Dintotdeauna

Obscura contemporaneitate se iveşte în lumină

Căutând printre mii de idei mucegăite

Îşi aruncă trupurile învechite

Şi trăieşte şi moare pentru o singură vină

Dintotdeauna

Cerul sângerează spintecat de orbitoare suliţe

Şi abisul geme sub a fatalităţii evocare

Căci pe tine, fiinţă, din puritatea întunecimii

Istoria te naşte şi apoi te azvârlă-n uitare

Dintotdeauna

Ajunge să tulburi sentimente înfrânte

Pentru ca umbra să valseze cu disperarea

Când sufletul lor îţi aude chemarea

Cu aripile raţiunii frânte

Dintotdeauna

Te găseşte plutind în derivă

Trecând de al oniricului prag

Haosul te-a îmbrăţişat creatură naivă

De vreme ce ţi-ai pus inimile rămăşag

Dintotdeauna

Aruncă-te în braţele sale pustii

Neşansă din praf de pribegie

Crunta pace te împinge din spatele cuştii

Aşa a fost să fie

Dintotdeauna