miercuri, 7 septembrie 2011

Dintotdeauna


Neantul se frământă sub a zeilor tăcere
Iad şi Paradis se contopesc în plăcere
Omenirea devine jucărie a divinităţii voinţă
Aşa maestrul Timp povestea îşi începe cu a voastră îngăduinţă
Dintotdeauna

Obscura contemporaneitate se iveşte în lumină
Căutând printre mii de idei mucegăite
Îşi aruncă trupurile învechite
Şi trăieşte şi moare pentru o singură vină
Dintotdeauna

Cerul sângerează spintecat de orbitoare suliţe
Şi abisul geme sub a fatalităţii evocare
Căci pe tine, fiinţă, din puritatea întunecimii
Istoria te naşte şi apoi te azvârlă-n uitare
Dintotdeauna




Ajunge să tulburi sentimente înfrânte
Pentru ca umbra să valseze cu disperarea
Când sufletul lor îţi aude chemarea
Cu aripile raţiunii frânte
Dintotdeauna

Te găseşte plutind în derivă
Trecând de al oniricului prag
Haosul te-a îmbrăţişat creatură naivă
De vreme ce ţi-ai pus inimile rămăşag
Dintotdeauna

Aruncă-te în braţele sale pustii
Neşansă din praf de pribegie
Crunta pace te împinge din spatele cuştii
Aşa a fost să fie
Dintotdeauna