miercuri, 7 septembrie 2011

Orologiul în crepuscul bate



Orologiul în crepuscul bate
Şi cerul devine sângeriu,
Castelul în onirice lanţuri se zbate.
De pereţii universului nou creat
Îngeri îşi zdrobesc aripile şi decad
În seara lui Târziu.

Un cuget stingher este oferta nemuririi,
Rămas în umbra prădalnicelor sentimente
Ce cu a întunericului înţelepciune
Au asediat raţiunea sorţii.

Săruturi virtuale cu buze barbare
Ce muşcă libertatea veşnică;
Ochii străbat în poteci temerare,
Prin a luminii beznă strălucind;
Braţe de nimfă corpul îl cuprind
Şi îl dezbracă de pielea diafană,
Concepând petice şi bandaje
Pentru un suflet în altă viaţă plăguit.

Aurul rugineşte subt o dulce tortură...
Un chip bălai respiră periculos şi timid...
Musafir în ceaţa pasiunii şi cavaler invizibil,
Din dalbe petale de trandafir îţi reface pângărita armură
În timp ce îi sorbi din ale sale inimi rubiniul lichid.

Devorată, la rândul tău, în fiecare celulă
De o animalică posedare a firii
Singurătatea o dai consoartă Morţii...
Cerut-ai un zâmbet creat în iluzia sorţii
Dar ai primit haosul neîntinat al iubirii.