După secole uitate în a vieţii morfină
Te-ai întors la mine într-o umbră senină;
Un scut făurit în al tenebrelor foc
Şi apoi ruginit în raze de lumină...
Te-ai întors la mine într-o umbră senină
După secole uitate în a vieţii morfină.
Te-ai întors la mine într-o umbră senină,
Cu un zâmbet gol şi cu sufletul topit;
Trupul tău fraged îmbăiat în venin
Stă împovărat de propria inocenţă
Bucăţi de carne îi lipsesc unde cerul ai
lovit,
Cu un zâmbet gol şi sufletul topit
Te-ai întors la mine într-o umbră senină.
După secole uitate în a vieţii morfină
Cu un zâmbet gol şi sufletul topit
Ţi-ai rescris viaţa cu stropi de cenuşă şi
praf de răşină
Şi în braţele tale iar m-ai ţintuit
Cu un zâmbet gol şi sufletul topit
După secole uitate în a vieţii morfină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu