Să ne amintim cum a fost odată
Când zbura frunză cu frunză
Şi cădea pleată după pleată.
Din neant şi al sabiei tăiş imperii răsărite
Ce apoi prin complot şi venin au rămas pe veci pierite
O umbră e istoria
Lumina nu se vede
Viaţa e o gherilă ce se autopersecută
Omul decade într-un strop de limpede
Îngerii în ghildă schimbă meseria
Trafichează suflete....destinaţie necunoscută.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu