joi, 11 februarie 2016

III



Ninge peste cimitirul denudat.
E noaptea sfintelor păcate,
Iar printre ale bufnițelor șoapte
Corul corbilor cântă colinde.

Geru-i de plumb și cade apăsat
Peste cripte de animi secate.
Fantasme hoinăresc la miez de noapte,
Iar ninsoarea, și pe ele, le surprinde!

Dar, iată un repausat
Ce se ridică din odăile betonate!
În noaptea sfintelor păcate
Te caută... te află... te cuprinde...
Nimfă a nopții ce un poet ai încătușat
Ascultă, printre ale bufnițelor șoapte,
Sonata lunii supt care l-ai sărutat
Și justă dezdăunare degrabă pretinde.

Căci printre pomii ujujiți liniștea se vinde,
Când aedul repausat dupe muze se întinde...
Păcate... în noapte... printre șoapte...
De care nu ai aflat...
Ninge peste cimitirul denudat...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu