joi, 11 februarie 2016

I



Cu un sărut stranic te-am otrăvit,
Ferecând amorul ce-ți cură în vene.
Te temi ca rezonul să nu închidă ale sale gene,
Dar este tardiv – roabă vagabondului sărut te-ai dăruit.

În săvârșie apoi buzele tale cercetară șoptit
Să se aprindă iară la a sărutului cremene,
Pasiunilor și amorului slobod să le fie el germene.
Dăinui-vei, însă, ca fantasmă a unui sărut ce odinoară la tine a pribegit...