I

Cu un sărut stranic te-am otrăvit,

Ferecând amorul ce-ți cură în vene.

Te temi ca rezonul să nu închidă ale sale gene,

Dar este tardiv – roabă vagabondului sărut te-ai dăruit.

În săvârșie apoi buzele tale cercetară șoptit

Să se aprindă iară la a sărutului cremene,

Pasiunilor și amorului slobod să le fie el germene.

Dăinui-vei, însă, ca fantasmă a unui sărut ce odinoară la tine a pribegit...