joi, 11 februarie 2016

II



Când ploaia se revoltă
Și simt pașii afundați în gânduri,
Privesc a văzduhului boltă –
Zâmbet nituit de lacrimi pe scânduri.

Daimonul meu alene se duce,
Între două fulgere și-un tunet,
Spre muza ce-l seduce...
Sărutul lor în ploaie... un răsunet!