luni, 18 septembrie 2017

Gânduri pierdute în toamnă

Între ițele de pe vitralii de haos,
Pe ecou de sfărâmate timpuri,
Croşetate pe dalbe oseminte,
Decad lunatece frunze
Gotic - neoromantic pastel.

În ritualul din catedrala sfintelor păcate,
Profită de ivirea celor cinci anotimpuri,
Dansează un vals burlesc
Şi odihneşte-te în stabilimentul antic

Când îți mai revine puterea
Pe aripi de muriu corb,
Să nu mă lepezi surd sau orb
Într-un rai părăginit
La îngemânarea cerurilor.

Îmbracă hlamida neîntinată
A chimerelor de eclipsă,
Acum, precum prima dată,
Scrijelind rune pe animi
Şi aruncă o slovă-n asfinţit...

Aşa știi-voi să ridic degrabă
Stindardele de libertate păgână
În cetate, la ziduri si răspântii,
Pe metereze şi pe turnuri nalte
Să vadă ficior, fee, zmeu sau babă
Că descinzi în al betoanelor purgatoriu -
O urbe a miticilor, mare cât un sanatoriu,
Să le faci dreapta judecată de apoi
Condeielor despletite de muze vechi şi noi.