Monstrul cu ochi senini

Din neant născut,
Crescut cu praf de stele,
Te arunci în abis
Căutând îngeri în iele...
Prăpastia e o dulce plăcere.
Trăieşti realitate, pentru noi este vis
Când vii şi apoi într-o clipă dispari
Sacru monstru ce iubeşte-n tăcere
Un chip ce l-ai şters ca un tatuaj.
Timpul, un trădător prefăcut
Îl dai uitării drept sclav;
Apoi, prin ai destinului ochelari murdari,
Ne dai speranţă şi ne iei din curaj...
Te pierzi printre noi cu ai tăi ochi senini,
Sufletele de inima ta le anini;
Căci deşi nu ai glas suav
Pentru eternitate ne pierdem în tine.
Viaţa devine egalitate
Atunci când corpuri de tine animate
Adorm iubirea în spasme violente
Prezentând un simptom de libertăţi
Şi având drept stimulente:
Un monstru cu ochii senini.