Ce ți-a trezit privirea minții?

Ce ți-a trezit privirea minții?

Zboară peste tot argintii;

Îngeri bahic dănțuie

Până își pierd toți dinții;

Nimfe se înlănțuie pe tenebre,

Aducând lui Eros plăceri din decemvre...

Tu, din alese umbre,

Petreci Totul cu privirea-ți penetrantă,

Dincolo de străfulgerările sumbre,

Și îți vibrează anima exuberantă.

Pe viitor, de vei mai petrece păcătos cu sfinții,

Spune, doară, ne chemi să vedem ce ți-a trezit privirea minții?

Ca un pisic

Ai apărut pe strada ninsă cu soare

Ca un pisic flămând,

Jumătate de tine plângea,

Vreme ce jumătatea cealaltă fugea,

Râzând,

Întrebându-mă cine sunt oare.

Ca un pisic vagabond

Ai apărut pe strada decorată

Cu colbul adidașilor rupți prin drumeție

Și cu sânge după vreo uitată beție –

Vremurile de altă dată,

Întrebându-mă cum de sunt blond.

Ai apărut pe aceeași stradă cu mine

Ca un pisic nomad,

Ce nu își află locul decât la următoarea destinație

Ori în ale mâțelor gheare, mereu altă delegație

Făcând amoral jihad,

Întrebându-mă de ce merg la pas cu tine.

Am dispărut amândoi pe strada îmbrăcată în noapte

Ca un singur pisic făr' de gologan;

Eu te-am înmormântat adânc în sine,

Tu te-ai înveșmântat degrabă cu mine,

Rămânând din noi un pisic golan

Plecat să devoreze muzele ce îl evocă în șoapte.