vineri, 8 aprilie 2016

Cadavre în picioare

Cadavre în picioare
Din infern se rădică,
Azi e sărbătoare
Cu a haosului predică.

Trăim vremuri cu nopți ce ard,
În care, la fiecare pas, se naște un retard;
Nu mai pomenim de barzii din vremuri apuse,
Filosofia noastră e în jointuri și curve seduse.

Cadavre în picioare
Din infern se rădică,
În neființă e eclipsă de soare,
La noi neantul e politică.

Un maestru se naște, un om se crește,
Lipsa de educație viitorul profețește,
Profesori și mentori capul îl pleacă,
Slova se vorovește dar e hâdă și seacă.

Cadavre în picioare
Din infern se rădică,
Lenea și prostia își extind a lor duhoare,
Iar angeli și zei din chimere pică.

Societatea putrefactă se  clădește pe un zid de neprihănire,
False cărnuri îți pun jug și noeme-ți aduc tânără îmbătrânire.
Epoca se-nchide cu un eu lepădat în tempeste.
Străfulgeră universul. România nu mai este!

Cadavre în picioare
Din infern se rădică,
Lichefierea lor vâscoasă și cutremurătoare –
Daimonul ți-l devorează și te revendică.