Cadavre în picioare
Din infern se rădică,
Azi e sărbătoare
Cu a haosului predică.
Trăim vremuri cu nopți ce
ard,
În care, la fiecare pas, se
naște un retard;
Nu mai pomenim de barzii
din vremuri apuse,
Filosofia noastră e în
jointuri și curve seduse.
Cadavre în picioare
Din infern se rădică,
În neființă e eclipsă de
soare,
La noi neantul e politică.
Un maestru se naște, un om
se crește,
Lipsa de educație viitorul
profețește,
Profesori și mentori capul
îl pleacă,
Slova se vorovește dar e hâdă
și seacă.
Cadavre în picioare
Din infern se rădică,
Lenea și prostia își extind
a lor duhoare,
Iar angeli și zei din
chimere pică.
Societatea putrefactă se clădește pe un zid de neprihănire,
False cărnuri îți pun jug
și noeme-ți aduc tânără îmbătrânire.
Epoca se-nchide cu un eu
lepădat în tempeste.
Străfulgeră universul.
România nu mai este!
Cadavre în picioare
Din infern se rădică,
Lichefierea lor vâscoasă și
cutremurătoare –
Daimonul ți-l devorează și
te revendică.
