Te caut...Te iubesc!

Lui Hermes i-am dat solie în cel mai mare zor
Că de tine-mi este dor
Şi-am pornit acum în zbor
Să te găsesc.
Printre nori ce fulguiesc,
Prin bacoviana societate şi politicul caragialesc
Apoi m-arunc în a-ntunericului lumină pe unde umbrele păşesc;
Nu mai vreau sa m-odihnesc
Până ce eu nu te găsesc.
Înot în Stix, ajung şi-n Tartar....urc la Zeus, cobor la Hades
Să o caut pe cea care sufletul meu a ales.
Cu deşertăciunea vorbelor mă răcoresc...
Pe când în gheaţa aştrilor privirea-mi rătăcesc
Eu te zăresc.
Îar acum când te găsesc
În braţele tale am să m-arunc
Să mă simt iară soţ, bărbat, iubit, copil şi prunc.
De milioane de vorbe aş putea să mă folosesc
Ca să te ademenesc.
În mii de cânturi aş putea să te slăvesc
Iar în sute de versuri să te amăgesc,
Dară eu, timid, şoptesc:
Te iubesc!