Un blond si o blonda stau la o cafea

Un blond si o blonda stau la o cafea
Ii poti auzi cum spun vorbe dulci ca fulgii albi de nea.
Si apoi din norii negri ai vietii lor apare
O noua era si prima ei raza de soare.
Si afla iarasi lumea toata
Cum sa zambeasca si sa rada,
Pentru idealuri sa se bata
Si partea frumoasa a vietii sa o vada.
Cine sunt ei oare te intrebi acum,
Cum ? Nu stii ?
Permite-mi sa-ti aduc aminte :
Dintre zeci de milioane si sute de mii.
Sunt doar doi…adica noi…
Eu si tu si tu si eu pe al vietii drum,
Vorbim iarasi asa cum o faceam si inainte,
O luam de la inceput, lasam in spate totul,
In oceanul de curenti vitregi ai ratiunii
Invatam la sincron inotul.
Si in ciuda a ce vor zice unii
Asa suntem noi, dar nu ne purtam ca nebunii.
Si acum o personala nota
Sa tina loc de anecdota :
Cel ce ca blondu face, sa pateasca asemenea
Si apoi, la fel ca primul fulg de nea
Dintr-un final de poveste fericit..
Ca mine sa fie cand te-am regasit !