Din neant răsar în noapte
Stele nurlii și luna plină.
Sub cerurile negre, mii de fapte
Se adună în păcate făr' de vină.
În bordeie ce peste zi fost-au coapte
Adie o mireasmă nudă și cristalină,
E muza a cărei fantasmă o visezi în șoapte –
Lalea cu violet nectar, dalbi nuri și corp de felină.
Într-un act dalb de indisciplină
Al rațiunii grizate și inapte,
În odaia fără de lumină
Pun mâna pe ea, având animile scoapte:
„Ești cea ce în pierzanie mă alină,
Un desert mai dulce decât raiuri șapte,
Sunt hămesit după tine, cu dulceață de afină...
În astă haotică taină fii-mi-vei fidea cu lapte?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu